El Sueño de Jacob

La Tradición de la Torah

Titus devante Yerushalaim

La Pietá 1

Kantiga Revelde

Ayifto

Salmo

Carta del Libano

Carta a Bolívar

Carta desde el Océano

Epitafio de Esquipulas

Epitafio de la Migración

Epitafio de mi madre

Epitafio por los dioses (Kukulkan)

Manuelita cruza los Andes

TEXTO CRITICO ESCRITO EN RUMANO SOBRE LA EXPOSICION INDIVIDUAL DE FERNANDO M. DIAZ presentada en el Instituto Iricson de Bucharest 6 de sept. 2007

CALIGRAME MEXICANE

LUIZA BARCAN NANCU

Pentru că a venit de ceva timp şi pe la noi vremea schimburilor culturale şi pentru că cine ar trebui să se ocupe de punerea lor în practică de obicei nu o face sau o face cu jumătate de măsură, tot unii dintre artişti, prin iniţiativă privată, au trecut concret la fapte. Una dintre aceste iniţiative îi aparţine pictoriţei Ioana Crăciun Dobrescu, artistă cu o remarcabilă disponibilitate pentru comunicare. De câţiva ani, vară de vară, într-un loc izolat al României, la Făget, judeţul Timiş, ea adună la un loc artişti români şi străini din tot felul de ţări şi îi determină să lucreze împreună dar mai ales să lege între ei trainice punţi culturale, desfiinţând în acelaşi timp barierele lingvistice. Rezultatul nu rămâne niciodată, în pofida discreţiei gestului Ioanei Crăciun Dobrescu, fără ecou. În vara aceasta a fost la Făget chiar un artist din Mexic, pictorul Fernando M. Diaz. A lucrat alături de alţi artişti proveniţi din spaţii geografice diferite şi a legat prietenie trainică cu ai noştri. Şi fiindcă ar fi fost straniu ca un plastician atât de interesant, venit de pe alt continent, să plece din România fără să-i cunoaştem mai bine preocupările şi fără ca el să ia pulsul vieţii noastre artistice, Ioana Crăciun Dobrescu s-a ocupat de organizarea unei expoziţii personale Fernando M. Diaz în Bucureşti, la Institutul Irecson (Calea Victoriei nr.2). Un eveniment numai bun la început de toamnă pentru revederi între artişti care au idei şi viziuni comune. Expoziţia a purtat un titlu incitant şi uşor misterios la o primă vedere: „Oraşul pe care l-am părăsit”. Cunoscându-l însă mai bine pe Diaz, privindu-i lucrările mai atent, începi să înţelegi. E un artist hoinar, care a călătorit mult şi a cunoscut locuri dintre cele mai exotice, civilizaţii diferite, oameni de tot felul. A lucrat şi a expus în ţări ca Ecuador, Cipru, Rusia, Turcia, Spania, Italia. Toate spaţiile pe care le-au explorat au fost ofertante vizual. Nici un artist nu s-a întors de prin asemenea călătorii fără să fi pictat asiduu. Fernando M. Diaz s-a ferit însă de locurile comune. El a extras mai degrabă esenţa experienţei trăite acolo pe unde l-a purtat destinul. Fiecare dintre lucrările de grafică sau pictură expuse la Institutul Irecson ce a avut ca background o călătorie reţine pe suportul ei o impresie profundă şi definitivă exprimată abstract printr-un fel de caligramă plastică. Cu alte cuvinte, titlul expoziţiei cam asta ar vrea să sugereze: ce rămâne imprimat pe suport după ce un artistul s-a îndepărtat de un anume spaţiu, nu înainte de a-l fi explorat vizual şi nu numai. Concizia expresiei lui Fernando M. Diaz, reţinerea faţă de amestecul cromatic ori faţă de exuberanţa unor culori, minimalismul liniei şi al formei, interesul pentru colaj şi amestecul de tehnici îl definesc pe artist ca pe un mexican atipic. Nimic din moştenirea de altfel apăsătoare a realismului Fridei Kahlo ori al lui Diego Rivera, nu răzbate din pânzele ori din lucrările de grafică expuse la Irecson. Doar o nesfârşită tandreţe, o delicateţe de caligraf, o sensibilitate asemănătoare celei din poemele haiku. În Mexic, Fernando M. Diaz este un artist cunoscut şi apreciat, dar şi un susţinător al confraţilor şi al artelor. Predă grafica la Universidad Nacional Autonoma de Mexico şi la Insituto Nacional de Bellas Artes din Mexico City. Deţine câteva galerii de artă şi pare la fel de interesat de ideea schimburilor culturale, pe cât este şi organizatoarea expoziţiei sale din România, pictoriţa Ioana Crăciun Dobrescu. Expoziţia lui Diaz a fost un bun prilej pentru artiştii şi publicul de artă din România de a reflecta asupra celor ce ne diferenţiază şi asupra celor ce ne apropie de latinii din spaţii geografice îndepărtate. Sunt curioasă cum vor arăta lucrările realizate de Fernando M. Diaz după ce Bucureştiul şi Făgetul vor fi alte două oraşe „pe care le-a părăsit”.

Caligrame mexicane la Făget
un articol de Barcan Luiza

(artículo publicado en la Revista Rumana Adevarul el domingo 20 sept 2007)

De câţiva ani, vară de vară, într-un loc izolat al României, la Făget, judeţul Timiş, se adună la un loc artişti români şi străini din tot felul de ţări. Anul acesta, invitatul special a fost pictorul Fernando M. Diaz din Mexic.
Pentru că a venit de ceva timp şi pe la noi vremea schimburilor culturale şi pentru că cine ar trebui să se ocupe de punerea lor în practică de obicei nu o face sau o face cu jumătate de măsură, tot unii dintre artişti, prin iniţiativă privată, au trecut concret la fapte. Una dintre aceste iniţiative îi aparţine pictoriţei Ioana Crăciun Dobrescu, artistă cu o remarcabilă disponibilitate pentru comunicare.
De câţiva ani, vară de vară, într-un loc izolat al României, la Făget, judeţul Timiş, ea adună la un loc artişti români şi străini din tot felul de ţări şi îi determină să lucreze împreună, dar mai ales să lege între ei trainice punţi culturale, desfiinţând în acelaşi timp barierele lingvistice. Rezultatul nu rămâne niciodată, în pofida discreţiei gestului Ioanei Crăciun Dobrescu, fără ecou.
În vara aceasta a fost la Făget chiar un artist din Mexic, pictorul Fernando M. Diaz. A lucrat alături de alţi artişti proveniţi din spaţii geografice diferite şi a legat prietenie trainică cu ai noştri. Şi fiindcă ar fi fost straniu ca un plastician atât de interesant, venit de pe alt continent, să plece din România fără să-i cunoaştem mai bine preocupările şi fără ca el să ia pulsul vieţii noastre artistice, Ioana Crăciun Dobrescu s-a ocupat de organizarea unei expoziţii personale Fernando M. Diaz în Bucureşti, la Institutul Irecson (Calea Victoriei nr. 2).
Un eveniment numai bun la început de toamnă pentru revederi între artişti care au idei şi viziuni comune. Expoziţia a purtat un titlu incitant şi uşor misterios la o primă vedere: „Oraşul pe care l-am părăsit". Cunoscându-l însă mai bine pe Diaz, privindu-i lucrările mai atent, începi să înţelegi. E un artist hoinar, care a călătorit mult şi a cunoscut locuri dintre cele mai exotice, civilizaţii diferite, oameni de tot felul. A lucrat şi a expus în ţări ca Ecuador, Cipru, Rusia, Turcia, Spania, Italia.
Toate spaţiile pe care le-a explorat au fost ofertante vizual. Nici un artist nu s-a întors de prin asemenea călătorii fără să fi pictat asiduu. Fernando M. Diaz s-a ferit însă de locurile comune. El a extras mai degrabă esenţa experienţei trăite acolo pe unde l-a purtat destinul. Fiecare dintre lucrările de grafică sau pictură expuse la Institutul Irecson ce a avut ca background o călătorie reţine pe suportul ei o impresie profundă şi definitivă exprimată abstract printr-un fel de caligramă plastică. Cu alte cuvinte, titlul expoziţiei cam asta ar vrea să sugereze: ce rămâne imprimat pe suport după ce un artist s-a îndepărtat de un anume spaţiu, nu înainte de a-l fi explorat vizual, şi nu numai.
Concizia expresiei lui Fernando M. Diaz, reţinerea faţă de amestecul cromatic ori faţă de exuberanţa unor culori, minimalismul liniei şi al formei, interesul pentru colaj şi amestecul de tehnici îl definesc pe artist ca pe un mexican atipic. Nimic din moştenirea de altfel apăsătoare a realismului Fridei Kahlo ori al lui Diego Rivera nu răzbate din pânzele ori din lucrările de grafică expuse la Irecson. Doar o nesfârşită tandreţe, o delicateţe de caligraf, o sensibilitate asemănătoare celei din poemele haiku.
În Mexic, Fernando M. Diaz este un artist cunoscut şi apreciat, dar şi un susţinător al confraţilor şi al artelor. Predă grafica la Universidad Nacional Autonoma de Mexico şi la Insituto Nacional de Bellas Artes din Mexico City. Deţine câteva galerii de artă şi pare la fel de interesat de ideea schimburilor culturale, pe cât este şi organizatoarea expoziţiei sale din România, pictoriţa Ioana Crăciun Dobrescu.
Expoziţia lui Diaz a fost un bun prilej pentru artiştii şi publicul de artă din România de a reflecta asupra celor ce ne diferenţiază şi asupra celor ce ne apropie de latinii din spaţii geografice îndepărtate. Sunt curioasă cum vor arăta lucrările realizate de Fernando M. Diaz după ce Bucureştiul şi Făgetul vor fi alte două oraşe „pe care le-a părăsit".
window.print();